DUBITO ERGO COGIT0,COGITO ERGO SUM,SUM ERGO DEUS EST,SAU SCOPUL VIETII

Cine suntem?Ce suntem?Care este scopul existentei noastre pe aceasta planeta?Care anume este relatia noastra cu Dumnezeu, cu Natura, cu toate celelalte fiinte de pe suprafata pamantului?Ce semnifica cuvantul : “Dumnezeu”? Cum ne traim viata? Care este legatura intre viata si moarte? Ce se intampla cu noi dupa moarte?Dar inainte de nastere?
Ne-am pus macar o data pana acum aceste intrebari? Probabil ca fiecare dintre noi,macar o data in viata, s-a confruntat cu cel putin una dintre ele.Putem oare sa ne traim viata in toata plenitudinea ei fara a incerca sa gasim raspunsuri cat mai potrivite la aceste intrebari? Raspunsul este NU,caci a-ti trai viata fara un tel inalt inseamna a trai o viata aproape inutila ori fara de inteles.Fiecare dintre noi poate sa-si dea seama ca o viata inutila este de fapt o moarte anticipata.
Din nefericire insa,majoritatea oamenilor isi duc viata intr-un mod aproape inconstient.Ei urmeaza ca niste orbi preceptele dictate de o societate confuza si superficiala ,negandindu-se niciodata profund asupra intelesului si scopului vietii lor.Poate oare un pasager sa ajunga la destinatie daca soferul nu cunoaste respectiva adresa?Cum poate oare societatea si individul din ea sa gasesca adevarata fericire si multumire daca in general nu se cunoaste unde anume trebuie cautata acesta fericire?Cum poate decide cineva cum trebuie sa traiasca, cum sa actioneze, cum si pe cine sa iubeasca,ce sa faca cu timpul de care dispune, daca sa fie moral sau nu, ce sa manance, in ce directie sa-si focalizeze eforturile, energia, gandurile sale, daca el nu cunoaste care este telul adevarat al vietii sale?
In zilele noastre,responsabila pentru acesta mare confuzie, pentru absenta valorilor morale,pentru marile conflicte ce au loc mereu si pentru violenta si suferinta ce caracterizeaza omenirea acum, este tocmai aceasta ignorare a naturii noastre esentiale, a legaturii ei cu mediul inconjurator, cu cosmosul, si a scopului ei in aceasta lume. Tocmai datorita acestei ignorante prezenta mai mult sau mai putin in majoritatea oamenilor, viata noastra este ceva cu mult inferior decat ceea ce ar putea fi daca fiintele umane ar acorda o atentie ceva mai mare introspectiei.
Toate religiile proclama ca unicul si supremul scop al vietii este reintegrarea, reunirea cu sursa originara a vietii in univers:Dumnezeu.Cuvantul “religie”provine de la doua cuvinte latine:”re”(din nou) si “ligere”(a lega).Prin urmare religia semnifica un proces de relegare a omului de Dumnezeu, de Intreg. Acest lucru presupune faptul ca, odata, la inceputuri omul a fost strans legat de Divin.
Separarea omului de Dumnezeu a fost prezentata literar prin sute si mii de mituri,povesti si parabole,de diferite culturi si religii ale lumii.Se constata imediat ca intre toate aceste creatii exista uimitoare asemanari.Realitatea in fapt a creatiei intregii lumi si deci si a omului, precum si a legaturii acestuia cu Dumnezeu ramane probabil inca mult timp un mister de nepatruns pentru mintile noastre rationale.Acesta pentru ca astfel de adevaruri se plaseaza dincolo de dualitatea mintii rationale si pentru ca ele nu pot fi intuite decat, poate,prin intermediul unor modele, exemple, povesti, ori parabole, fiecare insa dintre acestea esuand cel mai adesea in a revela pe de-a-ntregul fenomenul in sine.
Realitatea totala poate fi experimentata numai atunci cand mintea a transcens conditia efemera in timpul unei meditatii adanci, sau in timpul unei stari extatice, ori in inaltele si elevatele procese de creatie, adica-pe scurt-numai atunci cand sentimental prezentei de sine, ca entitate separata si a ego-ului din noi, este cu desavarsire abolit, eliminat, individul cufundandu-se atunci in VIDUL TRANSPERSONAL-DUMNEZEU.
In cele ce urmeaza nu vom incerca decat sa aproximam raspunsurile la aceste intrebari vitale, raspunsuri ce vor avea ca fundament modul HOLISTIC de gandire.Desigur ca mai pot exista completari la aceste raspunsuri,la fel de pertinente ca si cele oferite de noi, la intrebarile puse mai sus.Speram ca aceste modele si exemple sa constituie adevarate trepte ale unei scari spre dobandirea unei viziuni UNITARE si spiritualitati depline, adica o integrare HOLISTICA a fiintei umane in univers.Mai tarziu atunci cand vom ajunge, in sfarsit la experienta UNICITATII vom arunca scara pe care am urcat fiind acum liberi de orice limitare impusa de diferitele sisteme de gandire, filosofice, sau de propriile noastre credinte.Totusi pana cand vom ajunge acolo,scara ne este absolut necesara pentru a ne putea transforma constant si ferm in fiinte cu o maturitate mentala si emotionala sporita si cu o constiinta spirituala cat mai inalta.
Oricare ar fi motivul,omul se simte adeseori in aceasta lume ca o entitate separata. Astfel el se vede izolat de Dumnezeu, de natura si de celelalte fiinte.Dar in conformitate cu Filosofia Holistica acest lucru nu reprezinta altceva decat o iluzie.In mod perpetuu, omul este acaparat de o teribila iluzie, inchipuindu-si ca el exista ca entitate separata de tot ceea ce il inconjoara.Mancand din fructul cunoasterii binelui si raului omul n-a mai putut percepe unitatea.Astfel acum el nu mai este constient de natura lui divina,care a ramas deci ascunsa in SINE asteptand in stare latenta, precum o samanta gata mereu de a incolti daca i se ofera putina apa si daca ii sunt create conditiile necesare.
Ignorand propria lui natura divina,omul este fortat sa se identifice cu ceea ce vede : corpul sau, mintea sau cu personalitatea sa.Toate fiintele provin dintr-o singura sursa, desi-privite la suprafata-ele tind sa se identifice cu ceva iluzoriu, separat si izolat de rest.Exemplul valului deseori folosit in astfel de explicatii, ni se pare cel mai potrivit si in cazul de fata.
Fiecare val, in cazul contemplarii atente a valurilor marii, ne apare ca fiind o entitate separata de celelalte valuri.Totusi aceasta conditie reprezinta suprafata unei realitati temporare care, dupa un anumit timp va inceta sa mai existe pe masura ce valurile se cufunda la loc in sursa lor originara: OCEANUL.Realitatea de baza, eterna, imuabila a valului, din care el s-a nascut si in care el se va intoarce este insusi oceanul.Toate valurile apar din ocean si se cufunda din nou in el.Cu toate acestea chiar si atunci cand valul exista aparent “separat”, ca atare, el se afla mereu in contact si isi are natura sa adevarata, de baza, in oceanul care l-a generat.
Prin urmare omul este precum valul, iar Dumnezeu este oceanul.Toti indivizii reprezinta expresii momentane si partiale ale unuia si aceluiasi Dumnezeu.Existam cu totii in-si ne identificam cu- formele noastre fizice si mentale, temporare, dar va trebui, in cele din urma sa renuntam total la ele.Realitatea noastra adevarata si eterna de dinainte, din timpul si de dupa aparitia noastra ca personalitati separate constituie, de fapt, Baza Divina a intregii vieti. Scopul vietii noastre, deci, ne apare ca fiind necesitatea de a inlatura iluzia separatiei cauzata de identificarea cu „natura valului”pentru a realiza in final UNITATEA cu tot ceea ce ne inconjoara prin identificare cu NATURA OCEANULUI.
Atunci cand vedem o alta persoana si simtim repulsie, ambitie, frica, gelozie, invidie, manie sau ura, nu facem altceva decat sa fim in continuare orbi fata de aceasta unicitate, nu facem altceva decat sa amplificam ignoranta fata de adevar, producand suferinta atat noua insine, cat si celorlalti din jur.Sentimentul iubirii, al fraternitatii, al bucuriei, al dragostei, al prieteniei ne apropie in schimb de semenii nostrii si ne ajuta sa depasim aceasta pozitie izolata si vulnerabila.
Un alt exemplu care ne va ajuta sa intelegem mai bine legatura dintre om si creatorul sau este acela al Ritualului Invierii in Biserica Ortodoxa realizat la sarbatorirea Pastelui.Biserica se afla in intuneric, caci toate luminile sunt stinse.Preotul iese din altar si vine in fata, ridicand in sus o lumanare a carei flacara reprezinta UNICA LUMINA din care se nasc si celelalte lumini.Credinciosii se apropie cu lumanarile neaprinse.Fiece lumanare detine, potential, facultatea de a arde ca si prima lumanare. Astfel toate lumanarile din biserica se aprind de la acea singura lumanare tinuta de preot.Singura lumina devine, deci, mai multe intocmai precum Unicul devine miliarde de fiinte ce traiesc pe Pamant.Desi toate lumanarile s-au aprins de la acea singura si initiala flacara pe care ne-o putem imagina ca existand prin ea insasi, necreata si neconceputa, totusi aceasta nu si-a pierdut de loc din stralucire si marime.Astfel desi Dumnezeu Insusi S-a manifestat in toate lucrurile si fiintele din Univers, totusi el nu este de loc mai putin infinit decat a fost la inceput, caci orice si oricat am scoate din infinit, intotdeauna va ramane in loc tot infinit. Acum daca vom lua una din aceste flacari si o vom apropia de flacara originara, vom vedea ca ele vor deveni din nou o singura flacara. Desi vor fi doua lumanari,va exista doar o singura lumina.Tot asa omul detine potentialul de a se reuni la nivelul spiritual cu DUMNEZEU UNICUL cu care,de altfel,el este in esenta acelasi.Reunindu-se cu Spiritul Universal omul se uneste cu toate fiintele.Atunci distinctia dintre Om ,mediul care il inconjoara si Dumnezeu dispare,si realizand starea de UNITATE HOLISTICA,se percepe pe el insusi ca fiind unul si acelasi cu Totul, cu Intregul.
Un alt model ajutator intelegerii noastre il reprezinta roata cu spite.In centrul rotii se intalnesc toate spitele.Cu cat ne vom departa de centru, cu atat mai mare va fi si distanta dintre spite, astfel ca este absolut imposibil a spitele sa se intalneasca pe circumferinta rotii, totusi toate aceste spite se reunesc in centru, indifferent de distanta pana la circumferinta.
Prin analogie Dumnezeu este Centrul Rotii , acolo unde toate fiintele individuale se reunesc.Roata nu poate exista daca spitele nu se reunesc in centru. Pe de alta parte,indivizii si societatea din care acestia fac parte nu pot fiinta fara legatura cu viata creatiei si sustinerii centrale pe care noi o numim Dumnezeu.Pe masura ce inaintam spre circumferinta, ne departam tot mai mult de nivelurile interioare, spirituale ale fiintei, spre o realitate exterioara si superficiala si spre o viata fizica ce aparent separa oamenii in entitati individuale. Insa indiferent cat de deosebit sau de departati ar fi unul fata de celalalt, toti indivizii sunt legati de acel centru spiritual,unic-DUMNEZEU chiar daca recunosc acest lucru sau nu.
Iata deci in esenta samburele tuturor religiilor.
Astfel ne putem da seama ca scopul vietii pe pamant este acela de a retrezi in propria fiinta divinitatea latenta din ea,de a ne aminti de unitatea-latenta acum-cu Divinul si cu tot ceea ce fiinteaza in Univers.De-a lungul istoriei au fost puse la dispozitia oamenilor o multitudine de metode si tehnici apte pentru realizarea acestui deziderat.